joi, 18 septembrie 2014

Dreptul derivat - un izvor de Drept al Uniunii Europene

Personalitatea juridica a Uniunii Europene este una atat interna cat si internationala, astfel putand fi chemata in judecata, putand incheia acte juridice si putand, la randul ei, sa actioneze. Puterea de decizie o au anumite institutii care sunt separate de cele ale statelor membre. Curtea Europeana de Justitie este cea care a preluat controlul asupra tuturor actelor adoptate de institutiile Uniunii Europene.

Dreptul derivat al Uniunii Europene este unul dintre izvoarele Dreptului Uniunii Europene alaturi de Dreptul originar sau primar, Dreptul international si izvoarele nescrise. Dreptul derivat este alcatuit dintr-o serie de acte adoptate de institutiile comunitare in aplicarea tratatelor.

Inainte de adoptarea Tratatului de la Lisabona existau doua clasificari ale actelor, acte tipice sau numite care se mai numesc si regulamente, directive, decizii, avize, recomandari si actele atipice sau nenumite din care fac parte cartile albe, cartile verzi, rezolutii, delacaratii, comunicari, concluzii. Mai exista o clasificare in ceea ce priveste actele tipice, acestea impartindu-se in acte obligatorii precum regulamente, directive, decizii si acte neobligatorii precum recomandari si avize.

Odata cu Tratatul de la Lisabona, se creeaza si actele delegate. Numirea actelor obligatorii de drept derivate se face astfel: denumirea este oferita de catre institutia emitenta in timp ce Curtea de Justitie este cea care controleaza denumirea data. Natura actului se stabileste in functie de obiect, continut, respectiv intinderea efectelor sale si nu de procedura care se foloseste sau de numele dat de institutia care a emis. Anularea acestuia este consecinta nerespectatii conditiilor cerute.

Noi legi sunt publicate periodic pe www.legistm.ro

Regulamentul se aplica in mod general, este obligatoriu prin toate elementele sale si are aplicabilitate directa in statele membre. Regulamentul constituie, de asemenea, un principal izvor al dreptului derivat. Anumite regulamente sunt acte legislative in timp ce altele sunt aplicabile. Institutiile politice care sunt autoare ale regulamentului sunt Consiliul, Parlamentul European si Comisia, precum si BCE atunci cand se vorbeste despre politica monetara.

Efectele regulamentului care este un act normativ datorita aplicabilitatii generale, sunt erga omnes, adica efectele se produc fata de toti subiectii de drept. Exista si diferente intre actul individual care poarta denumirea de decizie si regulament, acesta din urma fiind adresat unei categorii private in mod abstract si in ansamblu iar decizia are aplicabilitate limitata.

In ceea ce priveste obligativitatea, regulamentul este obligatoriu si in cazul rezultatului care se urmareste a fi atins dar si in ceea ce priveste mijloacele care au fost folosite in vederea atingerii tuturor obictivelor.